O noua paradigma macroeconomica: fortarea cresterii economice

Saptamana trecuta, Banca Centrala a Americii a anuntat un nou set de masuri cu scopul de a combate efectele crizei economice din SUA: va crea in fiecare luna (va tipari) 85 miliarde dolari pana cand nivelul somajului va scadea sub 6,5% iar inflatia nu va creste semnificativ peste 2,5%.

Viitorul guvernator al Bancii Angliei, Mark Carney, a declarat de curand ca bancile centrale ar putea renunta la actuala paradigma monetara de tintire a inflatiei in favoarea unei tintiri a cresterii nominale a PIB-ului.

Ce inseamna insa fortarea cresterii economice si o tintire a cresterii nominale a PIB-ului ?

Pana in prezent, politica bancilor centrale din toata lumea era tintirea inflatiei care in general trebuia sa fie cat mai aproape de 2%. In momentul in care inflatia creste, bancile centrale cresc si ele dobanzile. Daca inflatia scade, bancile centrale scad si ele dobanzile, crescand cererea si marind inflatia. Totusi, amploarea crizei a facut ca uneltele traditionale ale bancilor centrale sa nu mai functioneze. In cazul celor mai multe economii vestice, dobanzile de referinta sunt aproape zero de cativa ani, insa economia nu da semne de revenire sustenabila. Ca raspuns , bancile au avut si runde de tiparire de bani, insa efectele au fost doar temporare, iar economia inca nu este pe crestere sustenabila.

Daca bancile centrale vor alege sa tinteasca PIB-ul lucrurile ar sta in felul urmator: Sa zicem ca Banca Centrala a statului ABC anunta: tintim o crestere economica de 3%. In cazul in care PIB-ul din tara ABC nu va creste cu cel putin 3% atunci banca va reduce dobanzile la zero sau va tipari oricat este nevoie ca PIB-ul sa creasca cu valoarea dorita de 3%. Evident, in cazul in care se va urmari tintrea cresterii economice nu mai poate fi urmarita si tintirea inflatiei. Principalul efect al tiparirii de bani si al dobanzii zero este inflatia insa, dupa ultimele declaratii, plus semnalele date de Banca Centrala a Americii incet-incet pe plan mondial prioritara devine cresterea economica si nu inflatia.

PIB-ul poate fi "fortat” sa creasca artificial. Daca economia tarii ABC creste cu 0%, banca centrala va tiparii bani pana cand inflatia va ajunge cel putin 3%. Chiar daca activitatea economica reala nu se va imbunatati, o inflatie de 3% se va traduce printr-o crestere de 3% in cazul stagnarii PIB-ului. In cazul in care PIB-ul ar scadea cu 2% atunci ar fi necesara o inflatie de 5% (-2 + 5) pentru a asigura o crestere de 3%.

Conform studiilor realizate de Bridgewater Associates, administratorii unuia din cele mai de succes fonduri de investitii din lume, acum exista la scara globala un exces de datorie care trebuie sters. Excesul de datorie se poate sterge prin faliment sau inflatie. In 1930 in America s-a ales calea falimentului si peste 80% din firme au intrat in faliment. In cazul nostru, se va alege calea inflatiei.

Avantajele inflatiei in contextul actual sunt date de faptul ca datoria existenta se sterge mai repede si economia se misca. Evident, nivelul de trai nu creste pentru ca nu poti trai mai bine tiparind hartii, insa nu exista in randul populatiei perceptia stagnarii economice. In plus, statistic s-a demonstrat ca somajul este mai redus in perioade de inflatie mare. Nivelul de trai este alta problema, insa o populatie ocupata este mai fericita decat o populatie somera.

Speram doar ca dupa ce aceasta perioada va fi depasita sa nu spunem ca ar fi fost mai bine daca la inceputul crizei se alegea tot metoda falimentului.

Sursa: ProfitInfo.ro