Statul roman continua sa controleze piata manualelor, in ciuda exemplelor occidentale

Data publicarii: 06-07-2009 | Educatie

La 20 de ani dupa caderea comunismului, piata manualelor scolare continua sa fie controlata de la centru prin politicile impuse de Ministerul Educatiei, in ciuda numeroaselor exemple de descentralizare din tarile occidentale, dar si din alte foste state comuniste.

Potrivit unor studii realizate de Ministerul Educatiei, exemplele practicilor internationale arata ca in tarile dezvoltate piata materialelor didactice este una libera, in care institutiile publice intervin cel mult pentru evaluarea calitatii acestor produse si pentru consilierea profesorilor in alegerea lor. In unele state, cum ar fi Marea Britanie, Finlanda sau Suedia, nu exista deloc obligativitate manualelor.

Nu numai in tarile cu economie dezvoltata manualele nu sunt obligatorii. Intr-o fosta tara comunista, cum e Cehia, manuale sunt publicate destul de rar si utilizate mai mult ca documente de referinta. Singura interventie a ministerului de resort este eliberarea, la cerere, a unor documente care atesta calitatea de manual sau de auxiliar didactic pentru materialele propuse de edituri.

Un alt exemplu este si Polonia, tot un stat fost comunist, unde editurile propun manuale scolare in functie de curriculumul national, iar daca sunt aprobate ele sunt publicate intr-un jurnal trimestrial. Procedura nu este solicitata in cazul materialelor auxiliare. De notat este faptul ca ministerul nu are responsabilitatea financiara a procurarii manualelor pentru elevi.

Reducerea rolului Ministerului Educatiei la validarea materialelor didactice este o caracteristica comuna mai multor tari europene. Un exemplu de politica descentralizata a manualelor este Danemarca, unde profesorul isi poate crea propriul manual, in functie de continuturile pe care le preda, cu conditia ca materialele compilate sa se incadreze in prevederile curriculare. In aceste conditii, numai la o istorie exista peste 600 de materiale care indeplinesc rolul de manuale.

In Olanda, curriculumul, metodele si materialele de predare sunt reglementate in detaliu de ministerul de resort. Exista numeroase edituri care publica materiale didactice, insa productia, distributia si vanzarea acestora sunt activitati strict comerciale, iar achizitia lor cade, de cele mai multe ori, in responsabilitatea parintilor. Singura interventie a autoritatilor la acest nivel este prin Centrul National de Informare asupra Materialelor Didactice, care concepe ghiduri pentru indrumarea profesorilor in alegerea materialelor didactice. Ministerul Educatiei analizeaza calitatea tuturor materialelor de predare, pe discipline de studiu, si publica ghiduri pentru a-i sprijini pe profesori in alegerile pe care le fac.

Si in Olanda, dar si in Norvegia sau alte tari vestice, profesorii au posibilitatea de a accesa online manualele pentru o varietate de discipline.

In Romania piata este in continuare controlata de stricte reglementari ministeriale

In ciuda acestor exemple, in Romania, ministerul de resort prefera sa tina fraiele pietei de manuale, prin diverse institutii afiliate. Astfel, potrivit metodologiilor in vigoare, Ministerul Educatiei produce si avizeaza programa scolara, dupa care organizeaza licitatii de proiecte de manuale, realizate de edituri private. Proiectele sunt aprobate sau nu in urma licitatiei, dupa care urmeaza productia si selectarea manualelor in scoli. Printre criteriile de aprobare se numara atat obligativitatea incadrarii in programa scolara si caracterul nediscriminativ al manualelor, dar si amanunte tehnice, cum ar fi criteriul de pret sau criterii de ilustratie. Astfel, un manual poate fi refuzat daca pretul lui depaseste cu 35% costul proiectului cel mai ieftin inscris in licitatie sau daca depaseste numarul de pagini sau ilistratii cerut de minister.

O parte din hibele pe care sistemul de aprobare si distributie a manualelor le are in Romania sunt analizate de specialistii ministerului in studiul premergator priectului de "Reorganizarea procesului de evaluare, elaborare si difuzare a manualelor scolare", aflat in dezbatere publica pe site-ul Ministerului Educatiei. Potrivit documentului citat, dar si a numeroaselor interventii in presa pe care uniunile si asociatiile de editori de carte scolara, printre ele se numara faptul ca de la elaborarea programei la organizatia licitatiei de manuale trece un timp insuficient pentru realizarea de produse didactice de calitate. Mai mult, comisiile de evaluare au la dispozitie un timp prea scurt pentru analizarea proiectelor, iar in final profesorii au la dispozitie numai cateva saptamani pentru alegerea manualului.

Metodologia in vigoare duce si la numeroase produse de proasta calitate care se afla, in prezent, pe piata. Specialistii mai atrag atentia ca din cauza faptului ca licitatiile se organizeaza numai la schimbarea programei si nu anual. Astfel, exista pe bancile elevilor si manuale vechi de 12 ani si unele realizate in urma cu numai doi ani. De exemplu manualele de clasa a IV-a sunt realizate in 2006, iar cele pentru clasele V-VIII au fost realizate in 1998, desi intre timp metodele pedagogice si informatia s-a actualizat si de multe ori imbunatatit.

Proiectul ministerial de reformare a sectorului de materiale didactice - construit fidel dupa modelul vechilor politici centralizatoare

Proiectul ministerial de reformare secrorului de materiale didactic, aflat in dezbatere publica pe site-ul  www.edu.ro , propune, ca noutati fata de vechile legi, o disociere institutionala si centrarea responsabilitatii asupra manualului pe autor si nu pe editura care il produce. Altfel spus, ministerul propune ca de manuale sa nu se mai ocupe Centrul National de Curriculum si Evaluare in Invatamantul Preuniversitar (CNCEIP), ca pana in prezent, ci o Autoritate Nationala pentru Manuale si Auxiliare Didactice, iar de programa sa se ocupe Institutul de Stiinte ale Educatiei.

Disocierea institutionala nu este, insa, o noutate, pana la infiintarea CNCEIP existand alte institutii divizate.

In ceea ce priveste "proiectul de autor", acesta trebuie oricum insotit de un proiect editorial si de calcule financiare pe care numai o editura le poate face.

Printre noutatile pe care propune ministerul se numara si autorizarea de la centru nu numai a manualelor dar si a materialor didcatice, negocierea pretului manualului sau restrictii la nivelul modului in care trebuie constituite echipele private care manageriaza proiectele de mauale (cu tot cu autor, directorul editurii si expertii de contabilitate, tehnoredactare, etc., ministerul nu vrea ca echipele care propun proiecte sa aiba mai mult de sapte membri).

Cat despre finantare si achizitie, statul se implica direct, chiar propune ca in responsabilitatea Ministerului Educatiei sa cada si finantarea si elaborarea proiectului de manual si auxiliare didactice.

NewsIn

Folosim cookies pentru functionarea corecta a site-ului, masurarea traficului si functionalitati care ne permit sa iti prezentam un continut particularizat preferintelor tale. Pentru retragerea acordului pentru cookies, te rugam sa consulti Politica de Cookie. De asemenea, te invitam sa parcurgi Politica noastra de Confidentialitate, ce a devenit aplicabila incepand cu luna mai 2018.
DA, ÎNTELEG