EY: Conformarea prin colaborare, o solutie pentru intarirea colectarii

Dacă ne uităm la încasările realizate în urma măsurilor de amnistie și a bonificațiilor acordate pentru stimularea plăților, observăm felul în care încurajarea conformării și digitalizarea ar putea ajuta administrația fiscală să obțină cu adevărat rezultate. Această idee este susținută și de cifrele culese prin intermediul unui studiu realizat de EY România, unde se discută despre un minim istoric de 8% la diferența dintre procentul de conformare la declarare vizavi de cel de conformare la plată în anul 2019, an în care s-a acordat o amnistie. Mai mult, prin digitalizare, autoritățile fiscale urmăresc scăderea deficitului fiscal la TVA cu cel puțin 10 procente până în anul 2024 și creșterea cu 2,5% a ponderii veniturilor colectate. În afara acestor măsuri ce se mai poate face însă pentru a întări procesul de colectare?

În majoritatea țărilor lumii, administrațiile se bazează pe atitudinea proactivă a contribuabililor care sunt invitați să își raporteze și să își plătească taxele. Nu există însă măsuri clare care sp asigure Fiscul că se va întâmpla acest lucru, și anume că contribuabilul va plăti la timp și de bunăvoie taxele, să se conformeze voluntar tuturor cerințelor legale.

„Pentru stimularea conformării, autoritățile fiscale pot apela, așa cum încurajează și Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), la anumite metode experimentate în alte țări care pot contribui la întărirea colectării”, scrie Andra Cașu, Partener Asociat al EY România, lider al departamentului de Business Tax Advisory.

„OCDE menționează în multiple rânduri aspecte legate de educarea contribuabililor și o bună comunicare a măsurilor, de servicii eficiente pentru plătitori, toate dublate de o bună cunoaștere a comportamentului contribuabilului și a motivelor care stau la baza deciziilor acestuia. Se vorbește astfel despre noțiunea de behavioural insights – sau, în traducere, informații directe despre comportamentul contribuabilului. Este probabil un nou început de avut în vedere și în România privind psihologia contribuabilului”, continuă ea.

Pare utopic, crede ea, să colectezi mai bine doar ca urmare a educației primite de contribuabil. Dincolo de aspectele utopice ale acestui lucru, pe de altă parte, întrevedem și exemple care să dovedească contrariul.

Iar, două din aceste exemple pozitive sunt Marea Britanie și Franța.

„Fiscul britanic (HMRC) a creat un program de educare a plătitorilor de taxe, prin intermediul unor animații distribuite pe social-media, care prezintă modele de formulare completate, însoțite de explicarea rubricilor și cum ar trebui să se răspundă întrebărilor din formularul de declarare a veniturilor, în cazul în care, de pildă, își schimbă locuința”, scrie Andra Cașu.

„Fiscul francez, în schimb, a colaborat cu Ministerul Economiei și cu cel de Finanțe în crearea unei platforme în care explică modul în care sunt folosite taxele plătite de contribuabili. Pagina poate fi accesată din contul oricărui plătitor de impozite. Contribuabilii mai au la dispoziție și un simulator, pe care își pot calcula cu aproximație sumele de plată. Dincolo de spațiul european, de exemplu, Servicio de Impuestos Internos din Chile promovează completarea formularelor de impozitare prin intermediul și cu susținerea asociațiilor de oameni de afaceri”, conchide ea.

Ce ar putea face autoritățile locale pentru o mai bună conformare? Ei bine, potrivit specialistei EY, acestea ar putea în primul rând încerca utilizarea unor noi modalități de interacțiune cu contribuabilul sau conformarea prin colaborare. Un alt bun exemplu în acest sens este cel al Norvegiei care, „apelând la metoda comportamentală, și-a crescut cu 25% nivelul raportării. Ceea ce a făcut a fost doar să trimită scrisori clasice, prin poștă, contribuabililor persoane fizice, în apropierea momentului în care aceștia ar fi trebuit să completeze declarațiile referitoare la imobilele sau investițiile deținute în afara țării. Experimentul a arătat că oamenii nu erau rău intenționați, ci că nu știau cum anume să realizeze raportarea. O altă concluzie trasă în urma acțiunii fiscului norvegian a fost aceea că nu trebuie desconsiderată nicio cale de a ajunge la grupurile vulnerabile – în cazul de față scrisoarea pe hârtie, dar și că mesajele nu trebuie să fie complicate, ci explicate cât mai clar”.