Punct de vedere EY: Taxa pe carbon, o noua taxa propusa de Comisia Europeana asupra importurilor

Comisia Europeană își dorește să evite pe cât posibil relocarea producției din Uniunea Europeană în țări terțe. Acest lucru, corelat cu nevoia de a-și păstra competitivi producătorii, au condus la mijlocul acestei veri, la introducerea unei noi taxe, cea pe carbon, aplicabilă tuturor importurilor din industrii intens poluatoare. În acest sens, toate importurile de energie electrică, îngrășăminte, ciment, fier, oțel și aluminiu din afara Uniunii Europene ar putea fi taxate la tona de carbon emis începând cu anul 2025.

Până la data respectivă, importatorii ar urma să fie supuși la unele obligații de raportare a emisiilor încorporate în produsele importate în Uniunea Europeană. Totodată, în această perioadă de tranziție de mai bine de 3 ani, companiile nu ar trebui să piardă din vedere nici impactul financiar pe care îl va aduce noua taxa și nici costurile interne legate de monitorizarea și raportarea emisiilor.

Mecanismul de ajustare la frontieră, CBAM, a fost gândit astfel ca un instrument de combatere a schimbărilor climatice. Acesta are ca scop determinarea modernizării sectoarelor relevante astfel încât să se reducă emisiile de carbon. Proiectul de regulament de aplicare a acestui mecanism a fost publicat de Comisie în vara acestui an, urmând ca taxa pe carbon să fie impusă mai întâi asupra importurilor din cele cinci sectoare cu consum intensiv de carbon, menționate mai sus.

„Pe scurt, potrivit dispozițiilor publicate de Comisie, CBAM va debuta cu o etapă de tranziție ce va începe în anul 2023 și se va încheia la sfârșitul anului 2025, etapă ce ar trebui să asigure o implementare fără probleme a Regulamentului CBAM. Cum spuneam, va fi o perioadă în care importatorii ar putea fi supuși doar unor obligații de raportare a emisiilor încorporate în produsele importate, fără să fie obligați la plata unei taxe”, scrie Mihai Petre, director comerț internațional EY România.

Pentru a putea realiza raportarea, pe de altă parte, importatorii trebui să țină o evidență clară a emisiilor incorporate în produsele care fac obiectul CBAM de la producătorii din afara Uniunii. În cazul în care acestea nu sunt disponibile, se vor utiliza valori implicite cu privire la emisiile de carbon specifice fiecărei categorii de produse în parte.

„Pentru a-și acoperi emisiile de carbon la prețuri corespunzătoare prețului actual al carbonului din UE, din 2026, importatorii vor trebui să achiziționeze „certificate CBAM” pentru a-și acoperi emisiile efective de carbon la prețuri corespunzătoare prețului actual al carbonului din UE. Prețul certificatelor va fi calculat în funcție de prețul mediu săptămânal de licitație al certificatelor EU ETS, exprimat în EUR/tonă de CO2 emis. Importatorii de bunuri vor trebui să se înregistreze fie individual, fie prin intermediul unui reprezentant, la autoritățile naționale, de unde pot achiziționa și certificatele în sine. La momentul importului, pe lângă numărul de înregistrare EORI, va fi solicitat și numărul de înregistrare CBAM al importatorului sau al reprezentantului acestuia”, continuă Mihai Petre.

De asemenea „pentru a importa în UE bunuri care fac obiectul CBAM, importatorii vor trebui să declare cel târziu până la data de 31 mai a fiecărui an cantitatea de produse și emisiile încorporate în aceste produse care au fost importate în UE în anul precedent. CBAM va contribui la reducerea riscului de relocare a emisiilor de dioxid de carbon, prin încurajarea producătorilor din țările din afara UE să utilizeze procese de producție mai ecologice.

Astfel, pe lângă impactul financiar presupus de noua taxă, agenții economici ar trebui să aibă în vedere și costurile interne cu raportarea și ținerea evidențelor, calculul și documentarea emisiilor, inclusiv cu aflarea informațiilor necesare de la producătorii din țări terțe, de care ar fi indicat să înceapă să se preocupe încă de acum”, conchide el.