Deloitte: Aranjamentele și tranzacțiile hibride dintre companii vor deveni imposibile

La începutul lunii februarie, a intrat în vigoare o nouă directivă a Comisiei Europene, directivă care face parte din pachetul de măsuri fiscale și care începând cu această lună este valabilă și în țara noastră, ajutând autoritățile să lupte mai eficient împotriva celor care încearcă să își diminueze sarcinile fiscale.

Noua directivă poartă numele de ATAD II, acronim care se traduce în „Anti Tax Avoidance Directive (Directiva împotriva evitării taxației) - completarea a doua” și are ca scop principal descurajarea planificării fiscale agresive care utilizează aranjamente de tip hibrid. Aceasta a fost elaborată având ca punct de plecare planul Organizației de Cooperare și Dezvoltare Economică emis în urmă cu patru ani, acțiunea 2 din acest plan urmând să împiedice companiile multinaționale să își erodeze bazele impozabile pe baza unordiferențe de tratament fiscal între țările în care își desfășoară activitatea subdiviziile sau societățile membre ale grupului.

„Tratamentul neuniform apare atunci când grupurile exploatează diferențele de tratament fiscal rezultate în urma încadrării juridice diferite a entităților/instrumentelor, în funcție de statul de rezidență, pentru a amâna ori a reduce costul cu impozitul pe profit. Un astfel de tratament neuniform presupune o dublă deducere a aceleiași cheltuieli în mai multe state sau o deducere de cheltuială în jurisdicția plătitorului, fără un venit impozabil în contrapartidă, în jurisdicția beneficiarului” spun Daniel Grigore, manager de taxe și Cristiana Borș, consultant senior taxe din cadrul grupului Deloitte România.

Un exemplu comun de aranjament hibrid este reprezentat de acordarea unei finanțări de către o companie străină către o entitate din România. Astfel de finanțări sunt tratate drept capital social de către creditor respectiv împrumut către debitor, compania locală deducând cheltuiala cu dobânda în vreme ce creditorul înregistrează un venit de o altă natură similar dividendului care este scutit de impozit în anumite jurisdicții.

„Companiile ar trebui să recurgă atât la revizuirea aranjamentelor curente, cât și la reformularea celor viitoare în relația cu părțile afiliate. Este vorba în special de contractele de finanțare, în măsura în care acestea conțin indicii cu privire la existența unui tratament neuniform” spun cei doi specialiști Deloitte. „Totodată, noile reguli de neutralizare a tratamentelor neuniforme ar trebui puse și în contextul prevederilor Directivei 2018/822 privind Cooperarea Administrativă (DAC 6), referitoare la schimbul de informații, implementate în Codul de procedură fiscală, prin care autoritățile fiscale vor avea acces la informații privind structuri sau tranzacții în timp real. Așadar, noua directivă implementată în legislația fiscală internă conduce la necesitatea revizuirii anumitor tranzacții din cadrul unui grup, precum și la monitorizarea viitoarelor schimbări legislative” conchid ei.