Punct de vedere EY, Corina Mindoiu: Munca de la birou devine munca de oriunde in lume, o tendinta cu consecinte fiscale

Prezența în clădirile de birouri a fost înlocuită rapid cu munca de acasă, paradigmă care se poate transforma în curând în „munca de oriunde din lume” de vreme ce prezența fizică la birou a devenit opțională. Mai mult, imediat după relaxările permise de guvernele lumii după încheierea stărilor de urgențe inițiale, angajații au putut să își mute biroul oriunde, noul loc de muncă putând la fel de bine să fie o plajă exotică sau o cabană montană, atâta vreme cât sejurul respectiv vine la pachet cu o conexiune bună la Internet.

Munca de acasă poate veni însă și cu provocări în materie fiscală, atât pentru angajat cât și pentru angajator dar mai ales pentru cel dintâi.

„Este important de avut în vedere dacă pentru salariul obținut de la angajatorul din România pentru munca prestată din străinătate, angajatul trebuie să plătească taxe în România sau în țara în care își desfășoară activitatea. Legislația fiecărei țări în parte impune tratamente fiscale diferite. Prin urmare, consultarea acesteia este esențială, alături de analiza convenției încheiate între România și statul respectiv în materie de taxe și a altor acorduri de securitate socială, după caz, pentru a putea stabili corect obligațiile părților implicate, angajat sau angajator”, scrie Corina Minoiu, partener asociat asistență fiscală și juridică la EY România.

Astfel, de îndată ce angajatul informează angajatorul despre intențiile sale de a lucra de la distanță dintr-o altă țară, angajatorul este nevoit să studieze implicațiile fiscale generate de decizia de emigrare, fie și temporară, a angajatului său. În caz contrat, cele două părți se pot expune unor obligații fiscale suplimentare în țara gazdă.

Spre exemplu, în Uniunea Europeană, munca de la distanță poate crea obligații suplimentare și angajatorului, care poate fi nevoit să se înregistreze în scop de raportare și plata asigurărilor sociale și în țara de destinație a angajatului său dar pot apărea de asemenea și obligații în sfera impozitului pe profit.

Sunt și țări care au înlesnit aceste opțiuni, în special cele turistice, care încearcă în acest sens să compenseze pierderile generate de pandemie. Facilități în privința procesului de emigrare, în acest sens, au fost implementate în țări precum Estonia, Georgia, Barbados, Insulele Bermude iar lista tinde să se extindă pe măsură ce devine din ce în ce mai evident că pandemia nu se va opri, cel puțin nu în perioada imediat următoare.

„România încă nu oferă niște facilități fiscale în acest sens, specifice lucrului de la distanță, din România, deși o cotă de impozit pe salarii de doar 10% ar putea să fie atractivă pentru angajații străini. Un astfel de model de lucru din România ar putea atrage și o rezidență fiscală aici, cu doar 10% impozit pe majoritatea tipurilor de venit”, spune Corina Minoiu.

Pe de altă parte, atunci „când angajații aleg să muncească în alte țări decât cea de origine, trebuie să verifice regulile de imigrare în scop de muncă din aceste țări, care în multe cazuri diferă semnificativ față de cele cu scop turistic”, conchide specialista EY.