Munca “de oriunde”. Schimbarile pe care le aduce in relațiile de munca si ce trebuie sa aiba in vedere angajatorii

Activitatea angajaților la nivel mondial a fost flexibilizată forțat în ultima perioadă de pandemia de Covid-19, organizarea clasică a proceselor de muncă fiind înlocuită rapid de munca de acasă sau de la distanță. S-a creat astfel o nouă dinamică care a accelerat mobilitatea în relațiile de muncă, în multe laturi ale industriei, home-office-ul devenind mai degrabă regula decât excepția, cum era până în prezent. Mai mult, potrivit unui studiu realizat de EY România și intitulat „Revenirea la muncă Noile condiții”, aproape 80% dintre companii plănuiesc schimbări majore în ceea ce privește politica muncii de acasă, fiind pregătite pentru a căuta și implementa noi echipamente care să faciliteze acest tip de muncă pentru angajații lor. Trendul nu e însă pe o singură direcție, și angajații dorindu-și în procent de peste 60% să aibă posibilitatea de a munci de acasă măcar o zi pe săptămână chiar dacă nu au făcut acest lucru înainte de pandemia de Covid care face ravagii în ultimele lunii pe întreg cuprinsul lumii.

„Observăm astfel că locurile de muncă din prezent sunt complet diferite de cele din perioadele anterioare. Pandemia a accelerat transformările și a reconfigurat relațiile de muncă, aducând noi particularități și riscuri asociate. Astfel, multe companii se confruntă cu situații în care salariații solicită desfășurarea muncii de pe teritoriul unui alt stat, precum și cu fenomenul angajărilor transfrontaliere, mai exact recrutarea și angajarea cetățenilor străini care vor presta muncă de pe teritoriul statului de reședință, fără ca prezența lor pe teritoriul României să fie necesară” scrie Anca Atanasiu, manager asociat în cadrul companiei Radu și Asociații.

În acest sens, companiile trebuie să aibă în vedere o serie de probleme legate de legislația muncii atât pentru angajații care prestează muncă de la domiciliu de pe teritoriul României cât mai ales pentru cei care prestează din alte țări membre sau nu ale UE. Spre exemplu, Codul Muncii de la noi se aplică și în situația în care cetățeni români prestează activități din locații aflate în afara țării. În același timp, angajatorii trebuie să ia în considerare și legislațiile din țările în care acești angajați locuiesc.

„În ceea ce privește posibilitatea utilizării structurilor de angajare de tip telemuncă și pentru acele cazuri în care munca se desfășoară din străinătate, Legea 81/2018 nu aduce limitări cu privire la locul desfășurării acestei activități, fiind însă obligatorie precizarea acestuia în contractul individual de muncă sau în actul adițional, după caz”, scrie Anca Atanasiu. „O astfel de obligație ar putea fi, însă, eliminată în cazul în care proiectul legislativ de digitalizare și flexibilizare a relațiilor de muncă, lansat în dezbatere publică pe 14 octombrie 2020 pe website-ul Ministerului Muncii, va fi aprobat de către Guvernul României. Cu toate acestea, din punctul nostru de vedere, este esențial ca angajatorii să evalueze munca desfășurată de pe teritoriul unui alt stat, dacă reprezintă sau nu telemuncă și, în caz afirmativ, să respecte legislația aplicabilă” conchide aceasta.