Opinie Deloitte: Relatiile comerciale Romania-Turcia, puse in pericol de o prevedere nou introdusa in Codul Fiscal

Companiile locale și cele care activează pe piața românească dar fac și schimburi comerciale cu Turcia, se confruntă cu probleme serioase la început de an ca urmare a unei noi reguli introduse în Codul Fiscal prin intermediul Legii 296/2020. Aceasta prevede ca începând cu data de 1 ianuarie 2021, cheltuielile efectuate ca urmare a unor tranzacții cu persoane juridice situate în jurisdicții necooperante din punct de vedere fiscal sunt nedeductibile la calculul impozitului pe profit. În mod surprinzător, printre aceste jurisdicții, conform definiției și listei Uniunii Europene, se află și Turcia.

Lista jurisdicțiilor necooperante a fost adoptată de către Consiliul UE pentru prima data în luna decembrie a anului 2017. De atunci, au fost operate mai multe modificări, teritorii fiind adăugate sau eliminate din listă. Documentul cuprinde o serie de state neafiliate Uniunii care în viziunea instituțiilor UE, practică regimuri fiscale avantajoase, încurajând astfel companiile din statele membre să își erodeze baza impozabilă.

Lista este formată din două anexe la hotărârea consiliului și este actualizată bianual, următoarea revizuire urmând a avea loc în această lună. În cele două anexe sunt prezente de obicei paradisuri fiscale recunoscute în toată lumea precum Fiji sau Panama, motiv pentru care restricțiile împotriva Turciei a venit ca o mare surpriză pentru companiile europene care fac schimburi comerciale cu această țară.

„Cel mai probabil, România a introdus restricția în Codul Fiscal ca urmare a unui raport emis de Consiliul European la sfârșitul anului 2019, prin care recomanda statelor membre să aplice măsuri defensive în domeniul fiscal începând cu 1 ianuarie 2021. Aceste măsuri defensive își propun să încurajeze jurisdicțiile aflate pe lista UE să devină conforme cu regulile și criteriile UE privind o bună guvernanță fiscală (transparență fiscală, sisteme care să asigure o taxare echitabilă, schimb de informații și altele). Însă recomandarea se referă la jurisdicțiile necooperante din Lista UE, respectiv cele incluse în Anexa I, nu și cele din Anexa II, precum Turcia”, scrie Andreea Geacu, senior manager taxe directe la Deloitte România.

S-a ajuns aici din cauza faptului că autoritățile române au preluat în noua lege prevederi ale UE fără a diferenția cheltuielile cu achiziția de bunuri de cele cu servicii, dobânzi, redevențe etc. Prin urmare, toate tranzacțiile cu Turcia intră sub incidența acesteia.

Care ar fi soluția de ieșire din impas? „Este foarte important de menționat, totuși, că cea mai evidentă modificare, aceea de scoatere a Anexei II de sub incidența noii reglementări, ar putea fi doar o soluție temporară în cazul Turciei, întrucât există posibilitatea ca, în viitor, acest stat să nu fie eliminat complet de pe Lista UE privind țările necooperante, ci, dimpotrivă, să ajungă în Anexa I. În acest caz, România va fi pusă în dificultate, având de ales între a păstra linia de acțiune a UE sau a-și proteja schimburile comerciale cu Turcia, al căror volum este mai mare decât în cazul unor țări europene (după valoarea importurilor din Turcia în anul 2019, România se află pe locul 7 în UE, după țări precum Germania, Italia, Franța sau Spania)”, conchide Andreea Geacu.