Articol PwC: Un nou prag depășit în practica prețurilor de transfer: ANAF acceptă ajustări voluntare prin diminuarea bazei impozabile

Când vine vorba de prețurile de transfer, administrația fiscală locală, la fel ca în multe alte state, a devenit extrem de atentă în ultima perioadă. Asta, în special cu ocazia desfășurării inspecțiilor fiscale. Pe de altă parte, din acest punct de vedere, legislația fiscală locală a fost adaptată practicilor internaționale validate în cadrul OCDE (Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică) dar și la nivelul Comisiei Europene prin intermediul Forumului Comun al prețurilor de transfer.

Felul în care autoritățile locale au abordat această chestiune a evoluat mult în ultima perioadă. Astfel, constatăm că nivelul de acceptare și implementare dar și de înțelegere a principiului valorii de piață a avansat de la o preocupare simplistă la discuții și constatări cu privire la profilele funcționale sau la legitimitatea realizării de ajustări voluntare de prețuri de transfer la final de an. Pe de altă parte, trebuie să recunoaștem că nu ajustările în plus au creat dificultăți ci mai degrabă cele în minus, și ne referim aici la dificultăți de analiză din partea autorităților fiscale care au generat și dispute cu acestea din urmă.

„În esență, ajustările de prețuri de transfer de final de an se operează ori de câte ori, ca urmare a analizei realizate ca parte a dosarului prețurilor de transfer, se constată că prețurile de transfer practicate nu sunt conforme principiului valorii de piață. Legislația fiscală din România nu stabilește reguli speciale aplicabile ajustărilor voluntare de final de an ale prețurilor de transfer, astfel încât, un contribuabil român poate proceda la ajustarea voluntară de preţuri de transfer în relaţia cu o persoană afiliată română oridecâteori constată că nu a fost respectat principiul valorii de piaţă (art. 19 alin. (1) și (6) din Codul fiscal, respectiv normele metodologice date în aplicarea acestuia)”, se arată într-un comunicat oficial al celor de la PwC.

În același timp, liniile directoare transmise și impuse de către OCDE în ceea ce privește administrațiile fiscale și societățile multinaționale stabilesc o serie de principii aplicabile ajustărilor de prețuri de transfer voluntare ce au loc între rezidenți fiscali români și persoane afiliate nerezidențiale după cum urmează:

Unul dintre principiile de bază presupune faptul că profiturile companiilor afiliate trebuie calculate în mod simetric. Acest lucru presupune că ambele companii care participă la o tranzacție trebuie să aibă aceleași niveluri de remunerare pentru tranzacțiile intragrup. Ajustările compensatorii pot fi inițiate de către o companie și în mod normal, trebuie acceptate la nivelul oricărei administrații fiscale dacă ajustarea respectivă este rezultatul unei analize.

Ajustările compensatorii pot fi inițiate de către companii dar acestea ar trebui acceptate la nivelu loricărei administrații fiscale în cazul în care acestea survin ca urmare a unei analize care generează concluzia că prețurile de transfer practicate nu sunt conforme principiului valorii de piață. Același lucru este acceptat în cazul în care politica de transfer și inclusiv ajustările voluntare de final de an care sunt aplicate în mod consecvent înainte de depunerea declarației fiscale de impozit pe profit pot fi explicate și sunt sustenabile din punct de vedere economic.

„Din perspectivă procedurală, o asemenea ajustare îmbracă forma unei declarații rectificative prin care pot fi efectuate corecții în plus sau în minus față de nivelul obligațiilor fiscale inițial declarat. Astfel, în privința ajustărilor voluntare de prețuri de transfer sunt aplicabile regulile instituite de art. 105 Cod procedură fiscală, asemenea ajustări putând fi operate doar pentru perioadele în care nu a fost anulată rezerva verificării ulterioare, ca urmare a unui control sau a împlinirii prescripției fiscale. În egală măsură, ajustările voluntare nu pot fi efectuate în cursul inspecției fiscale”.