Opinie Deloitte: Fiscalitatea internationala, adaptata la era digitala

Economia globală și relațiile dintre state au evoluat în mod spectaculos în ultimii 30 de ani, perioada care a trecut de la căderea Cortinei de Fier care până în 1990 despărțea Europa în două entități politice și economice diferite. Și digitalizarea a contribuit, pe de altă parte, la dezvoltarea acestor relații, cel puțin în ultimii 20 de ani, perioada de boom a Internetului. Astfel, companiile internaționale, multinaționale, au devenit din ce în ce mai puternice, multe dintre ele bucurându-se de venituri la nivel global mai mari decât unele state de mărime medie precum România.

În lipsa unei fiscalități globale, profitând de diferențele dintre legislațiile diferitelor state în care operează, multinaționalele s-au putut folosi în voie de acestea pentru a-și reduce perfect legal nivelul taxelor și implicit, pentru a-și mări veniturile. În urma crizei financiare majore din anii 2008-2009, s-a pus în discuție din ce în ce mai acut problema echității în ceea ce privește taxarea corporațiilor, fiind demarate o serie de discuții la nivelul OCDE, discuții girate în principal de statele puternice ale lumii din G20, scopul principal fiind cel de a reforma fiscalitatea internațională. În urma acestei reforme, se viza în principal creșterea veniturilor din impozite ale statelor în contextul evoluțiilor din economia globală prin intermediul unui mod echitabil de împărțire a taxelor plătite de companiile multinaționale în statele în care acestea desfășoară operațiuni.

„Deși au fost obținute o serie de acorduri în urma discuțiilor de la nivelul OCDE (pachetul BEPS), au rămas probleme majore nerezolvate, cea mai importantă fiind legată de taxarea economiei digitale. SUA nu a fost de acord cu propunerile discutate și, în lipsa unui acord, unele țări au început să introducă, unilateral, taxe digitale, care au dus la tensiuni în relația cu SUA și la contra-măsuri luate de aceasta din urmă cu privire, în principal, la importurile din țările ce au introdus taxa digitală”, scrie Dan Bădin, partener servicii fiscale Deloitte România.

„Pandemia de COVID-19 a adus noi coordonate care au afectat discuțiile cu privire la fiscalitate. Pe de o parte, pandemia a impulsionat economia digitală, datorită unor schimbări de paradigmă precum munca de la distanță, interactivitatea virtuală sau creșterea ponderii comerțului online. Pe de altă parte, măsurile luate de guverne pentru a contracara pandemia au dus la cheltuieli ce au pus presiune suplimentară pe bugetele naționale. Aceste noi coordonate au dat un nou impuls reformei fiscale, discuțiile concentrându-se pe noile soluții oferite de OCDE sub forma a doi piloni, care să abordeze provocările legate de digitalizarea economiei”, adaugă el.

Pilonul I, este proiectat pentru a asigura o distribuire mai corectă a drepturilor de impozitare a profiturilor obținute de companiile multinaționale între țările în care acestea se obțin. O parte din profiturile realizate de multinaționale se vor aloca astfel pentru a fi impozitate în țările în care acestea realizează profituri și realizează activități comerciale, indiferent dacă companiile respective au o prezență fizică acolo sau nu.

Pilonul II pe de altă parte, impune o rată minimă de impozit pe profit la nivel global de 15% pentru toate companiile care au venituri mai mari de 750 de milioane de dolari anual. Se estimează că în urma acestor noi reguli, pilonul II va general venituri de peste 150 de miliarde de dolari, venituri fiscale suplimentare.

„Dacă asupra impozitului minim global se ajunsese la un acord în iulie 2021, acordul asupra Pilonului I a fost anunțat doar de câteva zile, la începutul lunii octombrie. Acesta a fost dezvoltat ca alternativă la taxa digitală, intens dezbătută la nivel global, și presupune alocarea unei părți din profiturile obținute de marile companii către statele din care acestea obțin venituri, dar în care nu au rezidență fiscală. Mai rămân însă de stabilit criteriile în funcție de care se vor realoca profiturile către statele sursă. Totodată, s-a stabilit și termenul de aplicare a noilor reglementări, respectiv 2023, care este strâns, dar realizabil, dat fiind că cel mai mare obstacol, și anume acordul politic, a fost depășit”, conchide Dan Bădin.