Opinie Deloitte: Obligatiile de raportare privind aspectele de mediu ale companiilor-declaratia nefinanciara si regulamentul privind taxonomia

Pe lângă raportările trimestriale și pregătirea pentru raportarea în format electronic european, companiile trebuie să țină pasul acum și cu o serie de alte cerințe privitoare la raportarea nefinanciară, aspect poate avea un impact direct asupra raportării financiare.

Potrivit directivei europene 2014/95/EU cu privire la raportarea nefinanciară, societățile comerciale cu peste 500 de angajați aveau până acum obligația de a prezenta o evaluare a impactului pe care activitatea acestora o are asupra mediului, tratamentului aplicat angajaților, privind respectarea drepturilor omului, aspectele sociale eradicarea corupției și a mitei dar și asigurarea diversității. În urma adoptării Pactului Verde European, pe de altă parte, a mai apărut și necesitatea de a avea criterii suplimentare privind raportarea activităților economice care pot fi considerate durabile din punct de vedere al mediului. Aceste noi criterii, vor asigura de acum încolo o mai bună transparență și coerență în clasificarea companiilor și în același timp de limitare a riscului de dezinformare ecologică.

În luna iunie a anului trecut, a apărut un nou regulament la nivel de Uniune Europeană 2020/852, regulament aplicabil pentru toate raportările financiare publicate începând cu data de 1 ianuarie 2022 aferente exercițiului anterior (2021). Acest regulament introduce șase obiective tematice după cum urmează atenuarea schimbărilor climatice, adaptarea la schimbările climatice, folosirea durabilă a apelor, protecția apelor și a resurselor marine, controlul poluării respectiv protecția și refacerea biodiversității și a ecosistemelor. Activitățile tuturor companiilor trebuie astfel analizate și din perspectiva acestor obiective, scopul regulamentului fiind cel de a testa dacă companiile sunt durabile din punct de vedere al mediului. Companiile care aplică NFRD, sunt obligate astfel să includă în declarațiile nefinanciare, pe lângă aspectele menționate anterior, și informații cu privire la modul și măsura în care activitățile acestora sunt asociate cu activități economice care se califica ca fiind durabile din punct de vedere al mediului înconjurător.

„În momentul redactării declarației nefinanciare, companiile trebuie să aibă în vedere o serie de indicatori-cheie de performanță în domeniul climei, precum proporția din cifra de afaceri obținută din produse sau servicii asociate cu activități economice care se califică drept durabile din punctul de vedere al mediului în conformitate cu cerințele Regulamentului, proporția din cheltuielile de capital și proporția din cheltuielile de exploatare legate de active sau procese asociate cu activități economice care se califică drept durabile din punctul de vedere al mediului”, scriu Corina Dimitriu, Partener Audit și Liderul serviciilor de asigurare privind rapoartele de sustenabilitate, și Sorin Elisei, Director și Liderul practicilor de energie și sustenabilitate, Deloitte România.

„Pentru a putea întocmi această raportare, societățile comerciale trebuie să facă o analiză a cifrei de afaceri, imobilizărilor corporale și necorporale, precum și a cheltuielilor de exploatare din prisma activităților eligibile conform taxonomiei și să determine ponderea activităților considerate sustenabile din totalul elementelor financiare. Acest demers presupune identificarea activităților societății conform clasificărilor menționate în taxonomie (în principal pe baza codurilor CAEN), verificarea dacă acestea sunt eligibile sau nu din punct de vedere al taxonomiei din Regulament, examinarea dacă aceste activități îndeplinesc criteriile tehnice incluse în taxonomie, respectiv contribuția în mod substanțial la unul sau mai multe dintre obiectivele de mediu și lipsa unui prejudiciu adus în mod semnificativ unuia dintre obiectivele de mediu. Toate aceste procese trebuie realizate în conformitate cu garanțiile minime, respectiv prin respectarea drepturilor omului”, continuă cei doi.