Opinie Deloitte: „Taxa Netflix” in Romania este pe punctul de a fi adoptata. Care sunt implicatiile?

La începutul ultimei luni a anului, în data de 7 decembrie 2021, Camera Deputaților a adoptat un proiect de lege care prevede introducerea unei taxe la nivel local asupra veniturilor obținute de furnizorii de servicii media audiovizuale la cerere. Cele mai populare astfel de servicii sunt Netflix, HBO Go, Amazon Prime Video și Voyo. Cota de impozitare propusă este de 2%, jumătate din cât era stipulat în forma inițială a proiectului de lege.

Taxa de 2% ar folosi ca bază veniturile obținute de operatorii vizați de aceasta și de la utilizatorii români din tranzacții unice sau sub formă de abonament. Aceasta ar urma să fie aplicată prin urmare și furnizorilor nerezidenți, care nu au filiale înregistrate în România. Sunt și excepții de la aplicarea acestei taxe, și anume platformele care obțin venituri anuale mai mici de 65.000 de euro sau care au un nivel de audiență mai mic de 1% raportat la numărul total de abonați din România. Taxa va fi achitată la Centrul Național al Cinematografiei, 40% din fondurile colectate urmând a fi redirectate pentru a finanța producțiile cinematografice locale.

Prin legea mai sus amintită, țara noastră se va alătura unui număr restrâns de țări care au impus sau sunt pe cale de a impune o fiscalizare similară asupra audienței online, precum Canada, Polonia și Portugalia.

„Analizând argumentele aduse în nota de fundamentare a proiectului de lege, se remarcă o oarecare notă discriminatorie față de platformele de filme online. Inițiatorii precizează că introducerea noii taxe este necesară în contextul încasărilor în scădere la Fondul cinematografic, din cauza restricțiilor legate de pandemie, inclusiv închiderea sălilor de cinematograf, în timp ce piața platformelor de filme online este în ascensiune”, scriu Anca Ghizdavu, manager senior și Rebeca Zugravu, consultant senior, taxare directă, Deloitte România.

Pe de altă parte, remarcăm faptul că în ultima perioadă am asistat la o schimbare majoră în ceea ce privește comportamentul consumatorilor mai ales în contextul pandemiei de Covid-19, schimbare care a condus la o creștere exponențială a vânzărilor companiilor care distribuie conținut online. E un context în care era de așteptat ca statele să reacționeze prin redirecționarea unor măsuri de natură fiscală către acest tip de furnizori de servicii, taxa mai sus amintită fiind inspirată dintr-un curent larg existent în cadrul Uniunii Europene privind taxarea serviciilor digitale.

„Totodată, la nivel internațional, jucătorii care obțin venituri din domeniul digital se află de mai mulți ani în atenția autorităților fiscale, preocupate să identifice soluții echitabile de impozitare a profiturilor obținute de aceste companii care își desfășoară activitatea în mediul virtual și nu au prezență fizică în țara în care se află consumatorii. Există jurisdicții care au introdus deja sau aveau în plan să aplice, unilateral, impozite pe serviciile digitale, fie asupra unui spectru mai larg de servicii digitale (Franța, Spania, Italia, Marea Britanie) sau mai redus, cum ar fi „taxa Netflix” (propusă în România), dar acestea vor fi obligate să le elimine în momentul în care recomandările Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), axate prin cei doi piloni de impozitare a multinaționalelor (impozitul minim pe profit la nivel global, de 15%, și mecanismul de distribuire a profiturilor în țările sursă), vor fi adoptate, inclusiv de către România”, adaugă cele două experte Deloitte.

„Între timp, pe plan local, dacă proiectul de lege trece de parlament în forma actuală, este de așteptat ca platformele de streaming video să fie nevoite să se înregistreze fiscal în România sau să desemneze un reprezentat fiscal pentru efectuarea demersurilor de plată a acestei taxe în țara noastră. Mai mult, dat fiind că respectivele companii au rezidența fiscală în alt stat, este posibil ca veniturile obținute din România să fie dublu impozitate - atât local, prin noua taxă, dar și în statul de rezidență -, astfel că apare necesitatea implementării unui mecanism de compensare în perioada imediat următoare”, conchid ele.