Opinie Deloitte: Cresterea riscului legat de lantul de aprovizionare si sectorul bancar

Tranziția către noua ordine mondială bazată pe mai mulți poli a generat și o tendință de reversare a acestui proces de globalizare în domeniul comerțului internațional. Acest lucru a condus la o creștere din ce în ce mai mare a riscurilor legate de lanțul de aprovizionare. De asemenea, analizăm de cele mai multe ori impactul acestor riscuri asupra unor grupe specifice de mărfuri sau a unor industrii specifice, neluând în calcul implicațiile lanțului de aprovizionare asupra serviciilor financiare și a participanților săi deși, aceasta este probabil industria cu cel mai mare grad de globalizare.

Economia globală se transformă așadar, serviciile financiare confruntându-se în același timp cu o nouă generație de riscuri dintre care cele mai importante sunt cele de sustenabilitate, riscul cibernetic și, așa cum aminteam mai sus, riscul legat de lanțul de aprovizionare. Cu toții ne-am concentrat îndelung asupra primelor două, nefăcând însă același lucru în ceea ce privește riscurile atrase de problemele care au apărut la nivelul lanțului de aprovizionare.

„Măsura în care o bancă înțelege dinamica lanțului de aprovizionare a unui împrumutat devine fundamentală pentru înțelegerea modelului de business al clientului, a gradului de sustenabilitate a acestuia din perspectiva comerțului internațional și, implicit, a profilului de risc în evaluarea eligibilității unui împrumutat pentru creditare. Dacă împrumutatul are un model de business sustenabil în ceea ce privește clienții și furnizorii sau nu, care sunt implicațiile de risc pentru împrumutat din punctul de vedere al lanțului său de aprovizionare (sancțiuni asupra clienților sau furnizorilor, lipsa de mărfuri pentru împrumutat sau lanțul său de aprovizionare, riscul de restricționare a comerțului la orice nivel al lanțului său de aprovizionare etc.), cum poate fi cuantificat și monitorizat acest risc, cum se pot înregistra provizioanele și garanțiile și cum se stabilește prețul creditului - toate aceste aspecte devin extrem de importante pentru bănci”, scrie Dimitrios Goranitis, Partener Deloitte România, Lider global risc și reglementare pentru sectorul serviciilor financiare și Lider Europa Centrală pentru sectorul serviciilor financiare.

În principiu, băncile ar putea gestiona o parte a riscurilor incluse în această nouă categorie prin segmentarea clienților. Această variantă nu ar exclude însă și procesul de cunoaștere individuală a entităților care fac parte din lanțul de aprovizionare al fiecărui împrumutat.

„Similar cu ceea ce se întâmplă în sectorul bancar când vine vorba de gestionarea riscului climatic, nu există o metodologie universală și date suficiente pentru a putea efectua o analiză completă și, din nou, similar cu situația gestionării riscului climatic, soluția va fi colectarea de date de către bănci de la fiecare împrumutat, în funcție de dimensiunea și capacitatea acestuia de a analiza și a oferi informații despre profilul său privit din perspectiva lanțului de aprovizionare. Un prim pas ar putea fi implementarea unei astfel de abordări pentru un segment prioritar de clienți, în funcție de criterii precum dimensiunea expunerii și sectorul de activitate” adaugă Dimitros Goranitis.