Orientul Mijlociu si Egiptul: o Europa cu susul in jos

de Steen Jakobsen, economist sef Saxo Bank

Nu e usor sa comentezi situatia din Egipt, mai ales cand numarul mortilor din confruntarile violente e in crestere. Orientul Mijlociu si Africa de Nord sunt o regiune greu de analizat, in general. Nu le poti aplica modelele economice uzuale si trebuie sa observi atent ce se intampla "in teren” ca sa faci o prognoza pe termen lung. 

Regiunea isi pierde directia pozitiva, chiar daca natiunile producatoare de petrol au economii in crestere. Totul se imparte in doua: nordul si sudul. E la fel cu ce se intampla in Europa, doar ca invers. In Europa, nordul pare sanatos si incearca sa gaseasca modalitati de a scoate sudul din marasmul economic. In Orientul Mijlociu si Africa, sudul e cel care incearca sa tina nordul in afara disputelor politice, de teama unei "epidemii” a cererilor populare de democratie si transparenta politica, valori care sa guverneze economia si societatea. Nu e varianta… diplomatica, dar e cea reala. 

Pana nu demult, putine tari din regiunea MENA (Orientul Mijlociu si Africa de Nord) operau cu notiunea de buget pe 3-5 ani. Politica de crestere economica era dictata de pretul petrolului, de necesitatea crearii locurilor de munca si asigurarea necesarului de baza pentru traiul populatiei. Acest model s-a perpetuat in statele MENA cand nu a existat volatilitate politica. Acum, insa, situatia s-a schimbat si guvernele din regiune nu sunt pregatite pentru a face fata noii situatii, esuand in incercarea de a reforma statele din punct de vedere economic si politic inainte de marele avant financiar din 2007. Acest lucru a lasat mostenire niste sisteme care sunt dominate de veniturile generate prin transfer. Ceea ce, din nou, e diferit fata de Europa. 

Egiptul isi va pierde, probabil, ajutorul financiar si militar oferit de SUA, din cauza conditiilor tratatului semnat cu Israelul, la Camp David. Intre timp, insa, tarile vecine care isi doresc foarte mult stabilitatea in regiune au donat rapid 12 miliarde de dolari Egiptului pentru a-i asigura lichiditatile necesare achizitiei de grau: Egiptul este unul dintre cei mai mari importatori de grau din lume, in principal importand din SUA. 

Penru un observator cu sange rece, Egiptul e un paradox. Un presedinte si un guvern alesi democratic au fost inlaturati de la putere de aceeasi grupare militara care l-a inlaturat si pe dictatorul Hosni Mubarak. Dupa numai un an, democratia pare mult mai fragila. Principalele forte politice sunt captive, fara sa stie incotro sa se indrepte. Un compromis pare imposibil, cu atat mai mult cu cat intoarcerea in functie a presedintelui ales democratic Mohamed Morsi e improbabila. 

Incapacitatea guvernelor noi de a administra noile paradigme nu e o surpriza, daca privim in istorie. Statele nou formate au pendulat intre extreme, in incercarea de a-si gasi echilibrul. Democratiile din Europa sunt rezultatul a secole de evolutie in care au parcurs toate regimurile politice posibile. Cu toate acestea, avem pretentia ca noile guverne sa imbratiseze cele mai noi standarde democratice peste noapte. Nu trebuie sa privim mai departe de Irak si Afghanistan pentru a intelege ce inseamna sa nu dai timp acestor natiuni sa creasca, sa invete si sa adopte dificila sarcina de a crea o economie politica functionala. 

Evaluand ce impact ar putea avea situatia din Egipt asupra pietei, nu vad o crestere a pretului petrolului cu mai mult de 2 dolari. Riscul real este sa se inchida Canalul Suez, ceea ce nu doreste niciuna dintre partile implicate, nici SUA. Daca se va intampla asta, totusi, adaugati 20-25$ la pretul petrolului, din cauza riscului geopolitic. Cu piata de actiuni din regiune e o alta poveste. Bursa de valori din Egipt inca functioneaza, desi cu turatia redusa cu 60% fata de nivelul de varf din 2007. Cu toate acestea, capitalizarea acestor piete este de cele mai multe ori mai mica decat a unei companii din S&P 500.  

Privind cu atentie harta, ma ingrijoreaza ca partea nordica a regiunii este in criza. Siria, Iordania, Egiptul si teritoriile Palestiniene au involuat, de la rau la mai rau, in termeni economici. Adaugand faptul ca Iranul are mari probleme legate de lichiditati, avem imaginea unei regiuni extrem de inflamabile, politic si economic. Putine companii, in pofida petrolului din zona, sunt dispuse sa riste sa-si trimita angajatii acolo. Turistii au cam disparut, iar businessul pare sa se concentreze in Emiratele Arabe Unite, mai ales in Dubai, unde afacerile de tip "bubble” par mai avantajate.  

E greu sa combini stirile privind situatia scapata de sub control din Egipt cu titluri de genul celui pe care l-am vazut pe Bloomberg, referitor la regiunea despre care vorbim: "Dubaiul construieste cel mai inalt turn de birouri, in pofida unei lipse de cereri de ocupare de 45%”. Se vede treaba ca influenta negativa din pietele emergente cuprinde acum si sectorul imobiliar. Procentul de spatii de birouri libere din Abu Dhabi este 38%, iar in Mumbai de 25%. In Moscova, daca ar fi sa comparam, e de 15%. Faptul ca mai multa lume prefera sa faca afaceri in Moscova e un semn ca regiunea Orientului Mijlociu si a Africii de Nord pierde din competitivitate, mai ales din cauza faptului ca bogatiile petrolifere nu par sa fie transferate de sub controlul companiilor detinute de stat in administrarea companiilor private. 

Pentru a pastra zona pe linia de plutire, sudul - asa cum se intampla cu nordul Europei - va furniza bani, indrumare si mediere. Istoria ne demonstreaza ca solutiile pornite din respect, intelegere si stimulare economica trebuie sa apara din interior, nu din Europa sau SUA. 

Cred ca Egiptul si restul regiunii vor intra intr-o perioada mai buna, dar, inainte de asta, MENA trebuie sa gaseasca o solutie agreata de majoritate pentru a rezolva situatia nu doar din Egipt, dar si din Siria, Iordania, Irak, Iran si teritoriile Palestiniene. 

Cine pierde pe termen scurt si mediu? Ca de obicei, populatia si procesul democratic care abia incepusera sa-si revina anul trecut. Insa eu cred cu tarie in revirimentul economic al regiunii, asa cum cred in micro economie. Individul, "firma” aceea minuscula care isi doreste sa o duca mai bine, transparent si mai rapid, va invinge, in pofida curentului institutional care i se opune din fata.