SaxoBank: Acordul comercial nu aduce o stimulare în prețuri

Primele două săptămâni de tranzacționare s-au dovedit a fi extrem de dificile pentru câteva mărfuri, în ciuda faptului că la nivel global, acțiunile și-au continuat ascensiunea, cea mai improtantă creștere fiind semnalată în sectorul tehnologic american. După o lună decembrie mai mult decât pozitivă, indicele Bloomberg Comodity Index utilizat pentru monitorizarea a 22 de mărfuri principale, a intrat pe o pantă descendentă, înregistrând două săptămâni consecutive de pierderi, ajungând la un nivel de scădere de 1,6% până în acest moment. Astfel, dacă în ceea ce privește metalele industriale și prețioase s-au înregistrat câștiguri în primele două săptămâni ale anului, energia și agricultura au avut de suferit.

„În ultimele două săptămâni, piața a reacționat la evenimente majore precum intensificarea temporară a tensiunilor din Orientul Mijlociu și semnarea acordului comercial SUA-China. Uciderea, de către americani, a unui important general iranian a creat o îngrijorare pe termen scurt, iar țițeiul Brent a sărit de 70$/b înainte de a reveni către 65 pe măsură ce tensiunile se diminuau. Între timp, aurul a sărit de 1600$/uncie înainte de a reveni rapid la actualul nivel, în jur de 1550$/uncie. Ambele servesc drept reamintire că o întrerupere reală a aprovizionării și, alături de ea, o amenințare reală pentru pace, sunt necesare pentru susținerea câștigurilor în ambele cazuri” spune Ole Hansen, Director strategie mărfuri al Saxo Bank.

Pe de altă parte, la începutul lunii a fost semnată și prima fază a acordului comercial dintre SUA și China, evenimentul fiind suficient de important pentru a prelua centrul atenției. Reacția mărfurilor care trebuiau să beneficieze de pe urma acestui acord a fost însă sub așteptări ceea ce poate semnala disconfortul pieței cu privire la fezabilitatea acordului și asta pentru că în cazul în care China ar cumpăra mai mult petrol și alte mărfuri produse în SUA, alți furnizori ar putea avea de suferit.

Ca și explicație, Ole Hansen citează un pasaj dintr-un articol publicat în China Daily și intitulat „SUA se confruntă cu presiunea de a crește exporturile”: „Majoritatea companiilor de import (chineze) sunt private și multe sunt finanțate din străinătate. Guvernul chinez nu poate să dea ordine acestor companii. În plus, consumatorii nu vor cumpăra produse pe considerente politice. SUA cunosc în mod clar toate aceste fapte.”

Potrivit lui Hansen, comentariul de mai sus indică faptul că pentru a beneficia cu adevărat de pe urma acordului, producătorii americani trebuie să devină mai competitivi în ceea ce privește prețul, lucru care cel puțin deocamdată, este dificil. Exemplul edificator dat de el este cel al importului de soia, produs pe care China îl cumpără în proporție de 80% din Brazilia care, cu un BRL aproape de un minim record, poate veni pe piață cu produse extrem de competitive în ceea ce privește prețul de achiziție.