Capcanele comunicarii digitale cu Fiscul: ce trebuie sa știm despre Spatiul Privat Virtual (SPV)

Punct de vedere Bancila, Diaconu si Asociatii SPRL

Contribuabilii vor fi obligați să se înroleze în Spațiul Privat Virtual începând cu data de 1 martie 2022, aceasta devenind de la data respectivă și singura cale de comunicare cu ANAF în ceea ce privește schimbul de documente administrative. Din păcate însă, textul de lege nu furnizează și o listă a documentelor care obligatoriu vor fi comunicate prin intermediul acestei platforme, toate cererile, documentele și înscrisurile. Pe de altă parte, nerespectarea acestei prevederi vine și cu o sancțiune drastică, și anume documentele depuse în format fizic, prin registratura organului fiscal ori prin poștă, nemaifiind luate în considerare de către organele fiscale. O intenție bună menită să optimizeze comunicarea cu statul, poate avea din aceste cauze consecințe negative în cazul în care nu va fi implementată în mod corespunzător.

Conform celor mai recente modificări aduse Codului de Procedură Fiscală, sunt trei categorii de contribuabili care vor avea obligația de a se înrola în Spațiul Privat Virtual. Aici includem atît persoanele juridice cât și asocierile sau entitățile fără personalitate juridică ori persoanele fizice care desfășoară profesii liberale sau exercită activități economice în mod independent. Prin urmare, majoritatea celor care desfășoară activități economice pe teritoriul României vor avea obligația de a se înregistra în SPV și implicit, de a transmite documente către ANAF prin intermediul acestei platforme.

„Având în vedere că textul de lege nu listează documentele obligatorii, ci doar stabilește că vor fi comunicate prin această platformă toate cererile, înscrisurile sau documentele, considerăm că legiuitorul se referă la declaraţii fiscale, declaraţii de înregistrare şi alte declaraţii întocmite, potrivit legii, dar și la cereri adresate de contribuabili organului fiscal pentru obţinerea unor informaţii sau documente în legătură cu situaţia fiscală personală. În această categorie ar intra cererea de informaţii despre contribuţiile de asigurări sociale declarate de angajatori, cererea de eliberare a certificatului de atestare fiscală, cererea de eliberare a cazierului fiscal, cererea de eliberare a unei adeverinţe de venit, solicitarea unei opinii privind aplicarea legislaţiei fiscale, cereri de audienţă, sesizări, petiţii, reclamaţii, solicitări privind informaţiile publice şi altele asemenea”, scriu Alex Slujitoru și Răzvan Brătilă, ambii avocați în cadrul firmei Băncilă, Diaconu și Asociații SPRL.

Așa cum am amintit mai sus, în cazul în care contribuabilii aleg alte metode de a comunica documentele către autoritatea fiscală, acestea nu vor mai fi luate în considerare, lucru care poate avea consecințe severe asupra drepturilor și obligațiilor lor. Se poate ajunge la pierderea acestor drepturi sau la aplicarea de sancțiuni pentru neîndeplinirea la timp a obligațiilor.

„Acest risc este unul major, cu atât mai mult cu cât în practică se întâmplă frecvent ca un contribuabil să își exercite un drept chiar în ultima zi în care mai este posibil să o facă (de exemplu formularea contestației fiscale în a 45-a zi de la primirea deciziei de impunere contestate). Totodată, noul text de lege stabilește că, în măsura în care documentele au fost depuse în format fizic la registratură și nu prin intermediul Spațiului Privat Virtual, organul fiscal are obligația de a notifica contribuabilii/ plătitorii cu privire la obligativitatea comunicării documentelor prin intermediul mijloacelor electronice de transmitere la distanță. Cu toate acestea, este important de subliniat că această notificare nu va produce niciun alt efect în afară de a informa contribuabilul cu privire la obligativitatea depunerii documentelor prin mijloace electronice, astfel încât contribuabilul nu va fi, spre exemplu, repus în termen în situația în care depășește o dată limită pentru depunerea unui document”, conchid cei doi avocați.