Top 10 Branduri comuniste uitateData publicarii: 20-11-2009 | Diverse (RSS)

Topul ia in discutie brandurile de confectii si incaltaminte care, inainte de '89, au creat legenda, dar nu au prosperat ulterior. "Gumarii" de Dragasani, costumele de la APACA sau treningurile de bumbac de la Suceava ocupa primele locuri.

Criteriile sunt (omni)prezenta brandului pe piata si simpatia de care s-a bucurat in epoca. Privindu-le retrospectiv, oamenii ajung sa se ataseze si de lucrurile pe care le-au detestat. Asta s-a intamplat cu o multime de branduri si produse din timpul comunismului: pufuletii si tenisii au fost simple prezente in decorul epocii, dar cand au disparut, oamenii si-au dat seama ca le lipsesc, ca au nevoie de ele. Asa au renascut ciocolata cu rom sau chiar pufuletii (a caror soarta a fost amenintata in anii '90 de "snack"-uri la pungi multicolore). In alta ordine de idei, unii se vor imtreba de ce lipsesc din top branduri ca Guban si Antilopa. Raspunsul e simplu: sunt intreprinderi relativ prospere care, chiar daca se vad mai putin pe piata interna, vand afara -  Guban se lauda ca produce 10.000 de perechi de incaltaminte pe luna. De asemenea, Adesgo, alt brand definitoriu pentru comunism, producatorul numarul unu de ciorapi de dama, a fost cumparat de o firma olandeza si vinde in tara sub marca Diamond.

Finca Dragasani

1. "Gumarii" de Dragasani sunt deja istorie: anul acesta, fabrica a dat faliment. Concurenta cu tenisii si baschetii chinezesti s-a dovedit in cele din urma nemiloasa. In timpul lui Ceausescu nu au intrat niciodata pe un model de cool, fiind pur si simplu o incaltaminte practica si foarte ieftina, de care te impiedicai in orice magazin de sport. Erau rezistenti, o pereche, in regim de purtat intensiv, te tinea tot sezonul, din martie pana in octombrie (insa spre sfarsitul comunismului calitatea lor se degradase, se dezlipeau sau rodeau mai usor).  Clientii erau copii saraci care bateau mingea, tarani care aveau nevoie de o incaltaminte usoara de vara, sportivi de jocuri de sala, pescari, excursionisti; pe scurt, era o incaltaminte "antifita", lipsita de pretentia elegantei (amatorii de baschet de la sfarsitul epocii Ceausescu m-ar contrazice, probabil); smecherii purtau adidasi de la Pionierul, nu se incurcau cu tenisi. Poreclele lor, "gumari" si, mai ales, "usurei de Dragasani", sunt tandru-ironice, omagiind unul dintre cele mai populare branduri ale comunismului.

APACA Bucuresti

2. Chiar daca, spre sfarsit, producea si haine pentru femei, fabrica a ramas faimoasa pentru costumele de barbati. Fiind legata de numele lui Gheorghiu Dej, care se imbraca de aici, marca a devenit simbol al hainelor "cu staif", pentru nomenclaturisti. Fabrica este impartita acum intre mai multi investitori, iar costumele pot fi cumparate din magazinele din curtea fabricii.

Zimbrul Suceava

3. Fabrica suceveana de confectii era renumita mai ales pentru treningurile sale de bumbac si flanelele cu imprimeuri. Modelele largi, constand in pantaloni tip burlan si bluza cu imprimeuri, puteau fi procurate doar pe sub mana: in acele timpuri cenusii, aratau 100% occidental. Fabrica a falimentat de cativa ani, pe locul ei ridicandu-se un supermarket.

Favior Vidra Orastie

4. In timpul comunismului, a fost cea mai mare intreprindere de blanuri, perioada de glorie consumandu-se dupa jumatatea anilor '80, cand lumea se infofolea in cojoace ("alaindeloane", cum se numeau ele). Lucrand majoritar pentru export, produsele lor se gaseau doar pe sub mana. Dupa caderea pietei estice (1990), fabrica a intrat intr-o involutie care inca dureaza.

Pionierul Bucuresti

5. Fabrica producea doua marci de adidasi de piele, Rostart si Rosprint, trase discret din designul Adidas. Un trening de bumbac de la Zimbrul si o pereche de adidasi Rosprint reprezentau cea mai cool imbracaminte la ora de sport. Dar nu numai. Desi adidasii sunt de negasit, fabrica functioneaza si azi, se pare (conform site-ului bizoo.ro).

Dorobantul Ploiesti

6. La sfarsitul anului trecut, producatorul a anuntat ca a intrat in insolventa. Intr-o perioada in care tot ce insemna lana era trimis la export, fabrica era faimoasa pentru tesaturile sale pe baza lanii de oaie. Tesaturile nu se gaseau in magazine, insa erau furate de angajati si vandute pe sub mana, pentru un sacouas, o haina de toamna, niste  pantaloni fini.

Carpatex Brasov

7. Firma brasoveana a trecut cu bine peste hopul anilor '90, dar s-a impiedicat, in anii 2000, de concurenta chineza. Pana in 2005, a avut 700 de angajati, iar la sfarsitul anului mai avea 400.  In timpul comunismului, la mare cautare se aflau stofele pe baza de lana, dar si cele din materiale de vara, precum inul si bumbacul.

Libertatea Sibiu

8. Firma a fost vedeta in zona Sibiu-Alba-Valcea-Brasov. Nu a devenit mai cunoscuta intrucat, ca intreprindere de elita a Sibiului, trimitea toata productia de stofa la export. Angajatii erau, de asemenea, controlati la iesirea din intreprindere, scaparile fiind minime. La Sibiu, un costum facut dintr-o stofa de la Libertatea valora mai mult decat unul de la APACA.

Somesana Satu Mare

9. Este unul dintre acele branduri comuniste anonime, care nu au excelat vreodata la capitolul seductie si creativitate, impanzind magazinele cu haine urate si sterse. Priviti pozele de la Revolutie: retroactiv, e sfasietor cat de prost erau oamenii imbracati atunci. Confectionerii chinezi de haine de acum se straduiesc cel putin sa le faca colorate.

Tricodava Bucuresti

10. Pe terenul ocupat candva de fabrica urma, inainte de criza, sa se constru-iasca un ansamblu imobiliar. Foarte bine. Specialitatea fabricii din Ghencea o constituiau oribilele hainele tricotate. Designul lor senil, ramas in anii '50, impanzea magazinele de confectii. Tricodava si Somesana n-au fost niciodata branduri simpatizate. Au fost doar omniprezente.

Romania Libera