Prudenta BNR este binevenita intr-o perspectiva pe termen lung

Banca centrala este mai rezervata in Romania decat in SUA, zona Euro sau Marea Britanie

Torentul de lichiditate care a invadat sistemul financiar american si cel britanic prin injectii de lichiditate, apoi cel european prin oferirea de imprumuturi nelimitate in schimbul unor garantii acceptate cu larghete a avut drept scop limitarea efectelor celei mai serioase crize financiare de dupa 1930. Operatiunile au avut partizani si contestatari, printre criticile aduse BCE numarandu-se riscurile preluate prin acceptarea unor garantii de calitate mai slaba. Banca Nationala a Romaniei adopta o pozitie diferita, trasand o linie clara in privinta masurilor mai putin conventionale: guvernatorul Mugur Isarescu a refuzat propunerea de prelungire a maturitatilor pentru operatiunile repo, cu o importanta crescanda pentru lichidizarea bancilor, dincolo de o saptamana in prezent. Spre comparatie, BCE a furnizat bancilor 489 de mld. de Euro la dobanda de politica monetara, cu o maturitate de 3 ani, sau de 156 de ori mai mare decat maturitatea acceptata de BNR. Diferenta vine insa inclusiv din partea garantiilor acceptate: BNR primeste in prezent titluri de stat, autohtone si externe, pentru BCE plaja este mult mai larga, inclusiv credite imobiliare impachetate in produse financiare.

Pozitia guvernatorului Isarescu este cat se poate de clara: nu accepta sa preia riscurile generate de creditele ipotecare ale bancilor in perioada de boom, "nu ne transformam in societate de administrare a imobiliarelor” a afirmat acesta. Ceea ce inseamna o incurajare pentru banci in asumarea pierderilor datorate euforiei creditelor in conditii mult prea relaxate in anii 2006 - 2008. Daca BNR nu le va usura de suferinta anumitor portiuni din propriul portofoliu, bancile ar fi fortate sa accepte ca nu vor putea amana decizia de marcare la piata. Pierderi sunt de asteptat in conditiile preturilor curente din piata imobiliara. Restructurarea va aduce astfel surprize, impingand bancile catre o si mai mare reticenta in finantarea economiei reale, in 2012 si posibil si in 2013. Dar aceasta este conditia necesara pentru restartarea sistemului pe baze sanatoase. O suferinta pe termen scurt va aduce castiguri pe termen lung (short-term pain, long-term gain). Presiunea suplimentara pe partea de oferta imobiliara din partea bancilor care vor dori sa isi curete bilanturile ar impinge preturile in regiunea in care volumul tranzactiilor ar creste, injectand activitate in acest sector. Ar putea fi intrezarita atunci, pe un orizont mai lung de timp, o revenire a increderii dupa depasirea blocajului curent. PIB-ul Romaniei ar putea inregistra o crestere modesta in 2012, iar restructurarea bancilor ar amplifica dificultatile companiilor si consumatorilor, dar ar fi varianta cea mai sanatoasa de pozitionare pentru un viitor macroeconomic favorabil.

Cititi integral pe XTB.ro